Preocuparea pentru dezvoltarea limbajului este, din această perspectivă, o preocupare majoră a procesului instructiv-educativ din grădiniță.Calitatea cuvintelor și cantitatea vocabularului copiilor sunt determinate și de particularitățile fonetice. Se constată că cei cu tulburări articulatorii au un limbaj mai „sărac”, eliptic și nediferențiat. Copilul evită cuvintele cu structura sonoră complexă, formulările complicate și utilizează un limbaj infantil și familiar. De aceea, lichidarea sau ameliorarea problemelor de pronunție este un prim pas în pregătirea copilului pentru asimilarea elementelor lexicale mai complexe.