Joacă liberă
O metodă educaţională – Joaca – Puţine obiecte, multă imaginaţie
Metoda de predare Waldorf-Steiner face parte dintr-o mişcare istorică şi ştiinţifică ce recunoaşte joaca liberă ca fiind capitală pentru dezvoltarea şi viitorul adulţilor în devenire. Prin urmare, „Joaca liberă” este considerată a fi cea mai serioasă „Muncă” a copilului. Cea mai pură activitate poate fi deja recunoscută la copil odată cu ridicarea capului şi a trunchiului, şi apoi odată cu mersul. Această necesitate irezistibilă pentru acţiune reprezintă principala forţă ce îl împinge la joacă.
Copilul transpune ceea ce vede ca simplă activitate fără nicio semnificaţie anume în pura şi simpla bucurie de face şi re-produce acţiunea. Între vârsta de 3 şi 5 ani, copilul va adăuga acţiunilor pe care le întreprinde şi componenta imaginativă. Această forţă imaginativă îi permite copilului să îşi exprime bogăţia de tonalităţi ale vieţii sale emoţionale cu ajutorul obiectelor din mediul înconjurător. Prin joacă, cel mic îşi expune una din cele mai importante puteri: Imaginaţia Creativă.
Necesitatea de a fi creativ nu este un lux, o specificitate artistică sau originalitate pe marginea realităţii vieţii, ci mai degrabă una din cele mai importante facultăţi umane, manifestate inclusiv la vârsta adultă. Necesitatea de a fi creativ trebuie luată în serios şi cultivată.
Avem nevoie de ea şi în viaţa de zi cu zi: un om fără imaginaţie ar merge într-o direcţie stabilită de alţii, şi nu de el însuşi. Ar fi lipsit de libertate. Imaginaţia ne oferă puterea de a merge dincolo de ceea ce este şi, prin activitatea pe care o desfăşurăm, să ne re-creăm pe noi înşine. Deschide viitorul. Se adaptează realităţii prezente, însă vine în faţă şi cu noi propuneri de schimbare a semnificaţiei prezentului.
„Uneltele de joacă” sunt materiale simple, ne-specializate, care pot deveni orice lucru pe care mintea copilului şi-l poate imagina. Singura limită este imaginaţia. Jucăria ideală este aceea care se adaptează mişcării interioare a copilului; majoritatea jucăriilor de pe piaţă nu fac altceva decât să împiedice copilul să se joace, de fapt. Acestea îi absorb creativitatea în roţi şi în circuite. Nu mai este jucăria care face ceea ce îi cere copilul; dimpotrivă, copilul este cel nevoit să se supună funcţiilor atribuite jucăriei.