Psihologie și Psihoterapie

Cabinetul psihologic

 

De ce este necesar un cabinet de psihoterapie într-o grădiniţă?

Funcţionarea unui cabinet medical de psihologie şi psihoterapie într-o grădiniţă este mereu binevenită, deoarece are rolul de a răspunde necesităţilor de adaptare la exigenţele unei educaţii timpurii, de sprijire şi asistare atât a copiilor şi părinţilor, cât şi a personalului educativ implicat în creşterea şi pregătirea copiilor din gradiniţe. Exigenţele societăţii în care trăim sunt într-o continuă creştere, schimbările prin care trec copiii sunt drastice, ceea ce aduce cu sine dificultăţi de adaptare şi dezvoltare. Acesta este motivul pentru care cabinetul de psihologie este de o utilitate maximă, crucial chiar în unele cazuri, în vederea  înfruntării şi depăşirii dificultăţilor specifice vârstei şi etapei de dezvoltare a copilului.

Cabinetul psihologic din cadrul grădiniţei noastre abordează trei filiere cu mare impact asupra dezvoltării şi evoluţiei copilului dvs.: dvs. înşivă, cadrele didactice şi însuşi copilul dvs.

Consilierea adresată părinţilor:

  • Consilierea părinţilor cu privire la modalităţile optime de educaţie a copiilor şi de relaţionare cu aceştia;
  • Identificarea cauzelor problemelor de adaptare şi de învăţare a copiilor şi construirea unor planuri de intervenţie acasă şi la grădiniţă;
  • Sprijin în stabilirea unei relaţii parentale de calitate cu copilul bazate pe: căldură şi afecţiune; limite clare şi bine precizate; răspuns imediat la nevoile copilului şi nu la dorinţele acestuia; disponibilitate de a răspunde întrebărilor copilului; sancţionarea educativă, constructivă a comportamentelor inacceptabile ale copilului; respectarea individualităţii copilului; recunoaşterea şi respectarea calităţilor copilului, implicare şi empatie.

 

Consilierea adresată personalului didactic:

 

  • Consilierea cadrelor didactice cu scopul dobândirii de competenţe psihopedagogice de actualitate;
  • Consilierea cadrelor didactice pentru managementul la clasă al copiilor cu dificultăţi sau cu cerinţe speciale.

Consilierea copiilor:

  • Consilierea copiilor în vederea dezvoltării competenţelor emoţionale şi sociale;
  • Consiliere psihologică şi psihoterapie individuală în funcţie de nevoi şi de solicitări;
  • Evaluarea dezvoltării psihice a copiilor.

 

Dintre multele beneficii pe care existenţa şi funcţionarea unui cabinet psihologic în cadrul unei grădiniţe, iată numai câteva:

  • Cunoaştere şi autocunoaştere;
  • Dezvoltare personală;
  • Evaluare şi psihodiagnostic;
  • Adaptarea copiilor la mediul grădiniţei;
  • Adaptarea grădiniţei la necesităţile copiilor;
  • Optimizarea relaţiei copii-părinţi-profesori;
  • Prevenirea comportamentelor agresive.

În vederea atingerii obiectivelor propuse, psihologul nostru foloseşte diverse metode şi mijloace, precum:

  • Observaţia, conversaţia, explicaţia, studiul de caz;
  • Metode interactive de grup – joc de rol, dramatizare, problematizare, brainstorming;
  • Învăţarea prin cooperare, învăţarea prin descoperire;
  • Comentarea unor texte şi filme;
  • Comentarea unor povestiri pe temă aleasă;
  • Poveşti terapeutice;
  • Construirea de scenarii;
  • Interpretare de roluri;
  • Reprezentarea prin desen;
  • Exerciţii de ascultare activă;
  • Exerciţii de relaxare;
  • Exerciţii de exprimare emoţională;
  • Exerciţii de comunicare asertivă;
  • Realizarea în grup a unor sarcini.

Activităţi ce contribuie la realizarea obiectivului propus:

  • Activităţi teoretice de informare;
  • Dezbateri;
  • Focus-grupuri;
  • Grupuri de dezvoltare personală;
  • Activităţi demonstrative asistate de părinţi;
  • Consiliere şi psihoterapie individuală.

Ce presupune psihoterapia copilului?

Psihoterapia pentru copii reprezintă o metodă de tratament psihologic adaptată vârstei şi necesităţilor copilului. Tehnica principală de intervenţie terapeutică se bazează pe joc. Jocul este activitatea specifică a unui copil mic şi semnifică o modalitate de comunicare între acesta şi adulţii din jurul lui. Prin intermediul jocului, copilul pune în scenă trăirile sale interioare, gândurile sale, dorinţele, fricile, experienţele sale complexe.

Psihoterapeutul pune la dispoziţia pacientului copil o serie de obiecte şi jucării pe care, în cadrul şedinţei terapeutice, acesta le poate folosi după propria alegere. În cadrul special al psihoterapiei, copilul va proiecta pe obiectele pe care le are la dispoziţie ceea ce îl nelinişteşte, suferinţele şi bucuriile sale. El va crea un joc şi o poveste proprie, pline de semnificaţie şi purtătoare de sens. Acest sens ascuns va fi descoperit împreună cu psihologul pentru copii care îl va ajuta pe copil să gestioneze trăirile neînţelese şi astfel să diminueze suferinţa pacientului.

Cand este necesar un psiholog?

Iată câteva situaţii importante care au legătură cu anumite dificultăţi pe care copilul le întâmpină şi care constituie indicatori ai necesităţii psihoterapiei:

  • copilul trece prin anumite evenimente de viaţă dificile cum ar fi divorţul părinţilor, mutarea într-un domiciliu nou, mutarea la o nouă grădiniţă, decesul unei persoane apropiate etc., şi întâmpină dificultăţi de adaptare la schimbări de asemenea natură;
  • copilul simte o tristeţe intensă care îi diminuează plăcerea pentru joacă sau activităţi care înainte îi făceau plăcere;
  • copilul are coşmaruri frecvente sau suferă insomnii;
  • copilul are simţăminte excesive de teamă atunci când trebuie să meargă la grădiniţă;
  • copilul are un comportament agresiv cu copiii din mediul lui sau cu adulţii;
  • are dificultăţi în gestionarea emoţiilor negative (furie, agresivitate, frustrare, dezamăgire);
  • nu reuşeşte să lege prietenii cu cei de vârsta lui;
  • este preocupat excesiv de mâncare (fie refuză hrana, fie are tendinţa să mănânce mai mult decât este necesar);
  • este foarte timid şi nu reuşeşte să vorbească despre preocupările lui nici măcar cu cei apropiaţi;
  • ­ nu se poate concentra pe durata unei activităţi.

Prin intermediul şedinţelor de psihoterapie/consiliere, psihologul oferă suport familiei şi copilului în scopul optimizării, autocunoaşterii şi dezvoltării personale. Rolul său este acela de a crea o relaţie caldă, de încredere cu copilul, de a-i oferi securitate emoţională şi de a da sens acestei siguranţe, astfel încât el să poată încerca noi modalităţi de gândire şi acţiune, alternative în a simţi şi a se comporta, ce îi vor aduce beneficii atât pe plan personal, cât şi relaţional (social).

Psihoterapia individuală a copilului are consecinţe pozitive evidente:

  • învaţă copiii moduri diferite şi adaptative de comportament;
  • încurajează copiii să-şi elibereze şi să-şi exprime sentimentele;
  • îl ajuta pe copil să fie conştient de sine şi de existenţa sa în lume, să intre în contact cu nevoile sale neconştientizate;
  • învaţă copilul că are posibilitatea să facă alegeri, că unele sunt imposibile, iar altele greu de realizat;
  • copilul este ajutat să devină conştient de sine ca persoanăa (senzaţii fizice, corp, emoţii etc);
  • gestionarea emoţiilor precum furie, agresivitate, teamă;
Scroll to Top